Opțiunile de tratament variază în funcție de eventuale probleme de sănătate preexistente, proprii sau ale rudelor apropiate, gravitatea simptomelor, și unde va aflați în perimenopauză sau menopauză. Tratamentul este personalizat în funcție de toate cele de mai sus și este reevaluat la fiecare 3 sau 6 luni.
Care sunt instrumentele de primă linie?
Gestionarea simptomelor de menopauză poate include schimbări de dietă și nivel de activitate fizică, instrumente de management al stresului, adaptogeni, minerale și vitamine, doze mici de antidepresive, uneori foarte eficiente in gestionarea bufeurilor și valurilor de transpiratie, opțiuni de hidratare și lubrifiere locală pentru zona genitală. Pentru multe femei pentru care toate cele de mai sus nu reușesc să le aducă o îmbunătățire a simptomelor de menopauză, terapia de substituție hormonală poate fi foarte eficientă.
Ce este terapia de substituție hormonală?
Terapia de substituție hormonală presupune administrarea de doze foarte mici de estrogen sau estrogen si progesteron bioidentici, mult mai mici decât cele folosite în contracepție. Există variante care se folosesc la nivel local, genital, și care nu au contraindicații. Ele pot ajuta mult cu probleme cum sunt uscaciunea vaginală, supărătoare pentru multe dintre noi și în afara vieții intime, sau cele urinare: nevoia de a urina mai des, mai ales noaptea, infecții urinare mai frecvente. Există și variante sistemice ale terapiei de substituție hormonala, cu diverse forme de administrare, de la capsule la patch-uri, la gel-uri și așa mai departe. Alegerea tipurilor și dozelor potrivite de hormoni se face punand in balanta antecedentele și factorii de risc ai fiecărei femei versus eficienta lor demonstrată în descreșterea multora din simptomele neplăcute ale menopauzei: bufeuri și simptome genitale și urinare, dar si depresie, brain fog, palpitații, insomnii, dureri articulare etcetera.
Terapia de substituție hormonala sistemica nu implica niciun risc adițional pentru cel puțin 5 ani de la începere, dacă se inițiază la timp, adică in primii zece ani de la instalarea menopauzei. Lumea medicala discută acum utilitatea continuarii acestei terapii pe termen mai lung, în funcție de starea de sanatate a femeii și de gravitatea simptomelor. De ce? Acest tip de terapie, inițiată la timp, reduce, conform mai multor studii, riscul de osteoporoză și astfel de fractură, riscul cardiovascular, de diabet tip II, de cancer de colon, și simptomele depresive.